Aprilie a fost o lună tragică pentru familia mea și pentru mine.
După câtva timp în care durerea ne-a copleșit, ne-am întors la muncă.
Viața merge înainte pentru noi cei rămași.
Sunt un blogger iar rețelele de socializare îmi sunt de mare ajutor.
Am nevoie să-mi împart postările oriunde apuc pentru că nu scriu pentru mine.
Facebook este platforma mea de socializare preferată. Am 7 pagini legate de blog-uri și 2 conturi personale.
Împart gânduri și idei pentru dezvoltare personală și spirituală.
Iubirea este subiectul meu numărul 1 de discuție.
Dar de la bun începutul carierei mele de blogger, mi-am făcut dușmani.
Cum poate cineva care nu-și bate joc, nu acuză, nu arată cu degetul, nu fură, nu invidiază, nu urăște și ajută pe toată lumea să-și facă dușmani, este greu de conceput.
Nu, nu sunt singura care este sub atac permanent. Se întâmplă multora din nefericire. Se întâmplă și sfinților.
O prietenă îmi ștergea lacrimile de frustrare într-o zi, după un alt atac gratuit, când mi-a spus:
"Cristina, pentru ei tu ești un pericol. Tu le arăți cum ar trebui să fie oamenii. Dar ei nu suportă bunătatea ta. Întotdeauna te vor ataca pentru că le este frică de tine. Nu t descuraja, sunt mulți care te apreciază."
Am plâns și mai mult și m-am descurajat și mai tare.
De ce să fiu un pericol? De ce să mă urască? Nu le fac niciun rău. Muncesc ca un rob iar ei mă distrug în timp ce se uită la televizor. De ce?
Dar uite că se întâmplă în fiecare zi și-mi periclitează cariera.
Mă încetinesc că trebuie să pierd timp să demonstrez că nu sunt o criminală.
După ce m-am întors din țară, am publicat o postare pe blog-ul https://authorcristinag.blogspot.com și-am vrut s-o-mpart pe pagina de Facebook lansată special pentru asta: https://www.facebook.com/authorcristinag.
Am rămas mască când mi s-a spus că nu am permisiunea să adaug link-uri de pe acest blog.
Am crezut că-o eroare și am așteptat câteva zile.
Am încercat din nou.
La fel.
Și iar. și iar și iar.
Atunci le-am scris să-i întreb de ce.
Nu mi-au răspuns.
Le-am scris din nou.
Nimic.
Și din nou. Și iar. Și iar.
M-au ignorat.
Le-am scris din nou.
Mi-au răspuns laconic că au probleme tehnice și au închis cazul.
M-am supărat.
— Dacă ai probleme tehnice, nu-mi închizi cazul. Îl lași deschis până-l rezolvi.
Am încercat să public pe alte pagini de Facebook pe care le am.
Mi-au blocat link-urile spunându-mi că sunt spam.
Toate link-urile de pe https://authorcristinag.blogspot.com sunt tratate ca spam.
— De ce?
Nu știu.
Niciodată n-am publicat și împărțit nimic de pe blog mai mult de 1 dată pe zi. O dată la o săptămână poate, sau și mai rar.
De atunci le tot scriu.
În fiecare zi. De câteva ori pe zi.
Nici nu se sinchisesc să-mi răspundă.
Singura mea explicație este că cineva a raportat link-urile mele ca spam.
S-a dus pe pagina mea și le-a raportat pe toate, pe rând. Poate numai 1 dată, poate de mai multe ori.
Poate de pe mai multe conturi.
Facebook nu s-a sinchisit să controleze. M-a blocat pentru că așa i s-a adus la cunoștință.
— De ce să facă cineva așa ceva?
Pentru că am multe like-uri a pagină.
Un scriitor necunoscut care să aibă atâtea like-uri nu este greu de înghițit pentru unii invidioși.
Sau pentru că cineva vrea să-mi facă rău pur și simplu.
Cum s-a mai întâmplat de atâtea ori.
Poate este tipul, un scriitor ca mine, care pierde timpul pe Facebook întrebându-mă pe mine cum să-și promoveze cartea.
"I-am zis că plângându-se și pierzând vremea să vorbească cu mine nu-l ajută. Munca asiduă promovează munca. Cum fac eu."
I-am zis.
"N-am viață personală. Muncesc non-stop. N-am timp să stau pe chat. N-am timp de prietenii. N-am timp să mă uit la tavan și să mă plâng permanent că nimeni nu-mi citește cărțile."
Evident că i-am spus cu frumosul, pe ocolite ca să nu-i rănesc sentimentele.
Dar tipul, frustrat la maxim, s-a înfuriat peste măsură.
M-a abuzat verbal și... etc. etc. etc.
Eu cred că el m-a raportat.
Și-l înțeleg.
L-am rănit spunându-i adevărul.
În plus, i-am refuzat inimile ce-mi trimitea. Eu îi spuneam că nu pot să respir de cât sunt de ocupată iar el n-avea ce face... dar nu știa cum să-și promoveze cartea.
De parcă cineva s-a născut învățat. De parcă cineva trebuia să-l ajute pe el în timp ce el flirta...
Îl înțeleg pe imbecil, dar nu înțeleg cât de ușor este ca cineva să te raporteze și Facebook să te blocheze fără drept de apel.
Asta nu înțeleg.
Dar este o supoziție. Poate m-au blocat din alte motive. Nu știu care ar putea fi.
Tu aruncă o privire pe blog-ul meu de autor https://authorcristinag.blogspot.com și zi-mi dacă găsești ceva măcar aproape de dăunător cum spune Facebook.
Dacă tu înțelegi și ai idee cum poate să mi se întâmple asta când numai iubire împart, te rog să-mi spui și mie.
Sunt obosită de monștri de egoism. De creaturi care iau fără să dea; care iau fără să le aparțină; care batjocoresc, ponegresc și distrug vieți și cariere pentru că au fost respinși.
Dar poate am greșit și eu în altă viață.
Poate mi-am bătut joc de alții.
Poate am furat.
Poate am mințit și profitat de toți.
Poate am pretins ajutor în timp ce stăteam și mă uitam la televizor.
Poate și eu am luat fără să-mi aparțină.
Poate și eu am distrus oameni.
Poate. Altfel nu se explică de ce mi sunt pedepsită acum fără niciun motiv.
Între timp aștept ca Facebook să mă deblocheze.
Dar nu am multe speranțe.
Mi-e frică că m-or bloca complet, toate paginile, pentru că le scriu în fiecare zi. Vreau să știu de ce și dac-am greșit să repar.
Nu vor să asculte.
Dar... universul e mare. Asta este doar o problemă minusculă în comparație cu altele.
Dacă dorești să mă sprijini, am mare nevoie. Te rog dă și tu un like, share, lasă un comentariu (engleza-i la putere = romgleza) sau alătură-te la formidabila pagină de Facebook.
Ori poate-ți place Twitter, YouTube, Instagram, Pinterest, LinkdIn, Hi5, My Space, Google+, etc.
Sunt peste tot, da.
Mă mir că am timp să respir.
Dar mai ales nu uita să mă urmărești și să-mi citești cărțile pe Amazon.
Multe sunt în engleză dar sunt foarte ușor de citit.
Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să primești cărți și alte obiecte GRATIS.
Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.
Pace și iubire.
Întotdeauna.
După câtva timp în care durerea ne-a copleșit, ne-am întors la muncă.
Viața merge înainte pentru noi cei rămași.
Sunt un blogger iar rețelele de socializare îmi sunt de mare ajutor.
Am nevoie să-mi împart postările oriunde apuc pentru că nu scriu pentru mine.
Facebook este platforma mea de socializare preferată. Am 7 pagini legate de blog-uri și 2 conturi personale.
- https://www.facebook.com/authorcristinag/
- https://www.facebook.com/authorsforlife/
- https://www.facebook.com/reteteindraznete/
- https://www.facebook.com/eumerit.blogspot.ro/
- https://www.facebook.com/CristinaG.CooksForYou/
- https://www.facebook.com/Lovefightlive/
- https://www.facebook.com/povesteaIsabellei/
Împart gânduri și idei pentru dezvoltare personală și spirituală.
Iubirea este subiectul meu numărul 1 de discuție.
Dar de la bun începutul carierei mele de blogger, mi-am făcut dușmani.
Cum poate cineva care nu-și bate joc, nu acuză, nu arată cu degetul, nu fură, nu invidiază, nu urăște și ajută pe toată lumea să-și facă dușmani, este greu de conceput.
Nu, nu sunt singura care este sub atac permanent. Se întâmplă multora din nefericire. Se întâmplă și sfinților.
O prietenă îmi ștergea lacrimile de frustrare într-o zi, după un alt atac gratuit, când mi-a spus:
"Cristina, pentru ei tu ești un pericol. Tu le arăți cum ar trebui să fie oamenii. Dar ei nu suportă bunătatea ta. Întotdeauna te vor ataca pentru că le este frică de tine. Nu t descuraja, sunt mulți care te apreciază."
Am plâns și mai mult și m-am descurajat și mai tare.
De ce să fiu un pericol? De ce să mă urască? Nu le fac niciun rău. Muncesc ca un rob iar ei mă distrug în timp ce se uită la televizor. De ce?
Dar uite că se întâmplă în fiecare zi și-mi periclitează cariera.
Mă încetinesc că trebuie să pierd timp să demonstrez că nu sunt o criminală.
După ce m-am întors din țară, am publicat o postare pe blog-ul https://authorcristinag.blogspot.com și-am vrut s-o-mpart pe pagina de Facebook lansată special pentru asta: https://www.facebook.com/authorcristinag.
Am rămas mască când mi s-a spus că nu am permisiunea să adaug link-uri de pe acest blog.
Am crezut că-o eroare și am așteptat câteva zile.
Am încercat din nou.
La fel.
Și iar. și iar și iar.
Atunci le-am scris să-i întreb de ce.
Nu mi-au răspuns.
Le-am scris din nou.
Nimic.
Și din nou. Și iar. Și iar.
M-au ignorat.
Le-am scris din nou.
Mi-au răspuns laconic că au probleme tehnice și au închis cazul.
M-am supărat.
— Dacă ai probleme tehnice, nu-mi închizi cazul. Îl lași deschis până-l rezolvi.
Am încercat să public pe alte pagini de Facebook pe care le am.
Mi-au blocat link-urile spunându-mi că sunt spam.
Toate link-urile de pe https://authorcristinag.blogspot.com sunt tratate ca spam.
— De ce?
Nu știu.
Niciodată n-am publicat și împărțit nimic de pe blog mai mult de 1 dată pe zi. O dată la o săptămână poate, sau și mai rar.
De atunci le tot scriu.
În fiecare zi. De câteva ori pe zi.
Nici nu se sinchisesc să-mi răspundă.
Singura mea explicație este că cineva a raportat link-urile mele ca spam.
S-a dus pe pagina mea și le-a raportat pe toate, pe rând. Poate numai 1 dată, poate de mai multe ori.
Poate de pe mai multe conturi.
Facebook nu s-a sinchisit să controleze. M-a blocat pentru că așa i s-a adus la cunoștință.
— De ce să facă cineva așa ceva?
Pentru că am multe like-uri a pagină.
Un scriitor necunoscut care să aibă atâtea like-uri nu este greu de înghițit pentru unii invidioși.
Sau pentru că cineva vrea să-mi facă rău pur și simplu.
Cum s-a mai întâmplat de atâtea ori.
Poate este tipul, un scriitor ca mine, care pierde timpul pe Facebook întrebându-mă pe mine cum să-și promoveze cartea.
"I-am zis că plângându-se și pierzând vremea să vorbească cu mine nu-l ajută. Munca asiduă promovează munca. Cum fac eu."
I-am zis.
"N-am viață personală. Muncesc non-stop. N-am timp să stau pe chat. N-am timp de prietenii. N-am timp să mă uit la tavan și să mă plâng permanent că nimeni nu-mi citește cărțile."
Evident că i-am spus cu frumosul, pe ocolite ca să nu-i rănesc sentimentele.
Dar tipul, frustrat la maxim, s-a înfuriat peste măsură.
M-a abuzat verbal și... etc. etc. etc.
Eu cred că el m-a raportat.
Și-l înțeleg.
L-am rănit spunându-i adevărul.
În plus, i-am refuzat inimile ce-mi trimitea. Eu îi spuneam că nu pot să respir de cât sunt de ocupată iar el n-avea ce face... dar nu știa cum să-și promoveze cartea.
De parcă cineva s-a născut învățat. De parcă cineva trebuia să-l ajute pe el în timp ce el flirta...
Îl înțeleg pe imbecil, dar nu înțeleg cât de ușor este ca cineva să te raporteze și Facebook să te blocheze fără drept de apel.
Asta nu înțeleg.
Dar este o supoziție. Poate m-au blocat din alte motive. Nu știu care ar putea fi.
Tu aruncă o privire pe blog-ul meu de autor https://authorcristinag.blogspot.com și zi-mi dacă găsești ceva măcar aproape de dăunător cum spune Facebook.
Dacă tu înțelegi și ai idee cum poate să mi se întâmple asta când numai iubire împart, te rog să-mi spui și mie.
Sunt obosită de monștri de egoism. De creaturi care iau fără să dea; care iau fără să le aparțină; care batjocoresc, ponegresc și distrug vieți și cariere pentru că au fost respinși.
Dar... știu că universul îmi va da înapoi ceea ce eu împart.Și când o să am iubirea ce împart de când mă știu, vreau să nu mă mai nasc încă o dată pentru că sufăr destul din pricina unor surogate de oameni.
Poate nu în această viață, dar în alta. Sau alta. Una.
Atât.
Dar poate am greșit și eu în altă viață.
Poate mi-am bătut joc de alții.
Poate am furat.
Poate am mințit și profitat de toți.
Poate am pretins ajutor în timp ce stăteam și mă uitam la televizor.
Poate și eu am luat fără să-mi aparțină.
Poate și eu am distrus oameni.
Poate. Altfel nu se explică de ce mi sunt pedepsită acum fără niciun motiv.
Între timp aștept ca Facebook să mă deblocheze.
Dar nu am multe speranțe.
Mi-e frică că m-or bloca complet, toate paginile, pentru că le scriu în fiecare zi. Vreau să știu de ce și dac-am greșit să repar.
Nu vor să asculte.
Dar... universul e mare. Asta este doar o problemă minusculă în comparație cu altele.
Nu merit neajunsul ăsta, dar dacă este plata pentru ce-am făcut în alte vieți, atunci îl accept.
Dacă dorești să mă sprijini, am mare nevoie. Te rog dă și tu un like, share, lasă un comentariu (engleza-i la putere = romgleza) sau alătură-te la formidabila pagină de Facebook.
Ori poate-ți place Twitter, YouTube, Instagram, Pinterest, LinkdIn, Hi5, My Space, Google+, etc.
Sunt peste tot, da.
Mă mir că am timp să respir.
Dar mai ales nu uita să mă urmărești și să-mi citești cărțile pe Amazon.
Multe sunt în engleză dar sunt foarte ușor de citit.
Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să primești cărți și alte obiecte GRATIS.
Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.
Pace și iubire.
Întotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile educate și la obiect sunt bine venite. Iertare dacă nu răspund imediat. Mulțumesc frumos. O viață fericită-ți doresc.