Producători vs Cumpărători - Perspective, Recenzii, Păreri și Sprijin - Cristina G.


Ai auzit de cartea 14 Nuanțe de roșu: Amintiri din copilăria comunistă.
Dacă nu ai auzit, sigur ai văzut coperta pe undeva că-i peste tot.
  • Am făcut multă publicitate pe paginile mele; 
  • Am scris multor bloggeri, reviste, ziare; 
  • Am scris guest posts; 
  • Am dat interviuri; 
  • Etc. etc. etc. etc. 
Asta pentru că mă ocup singură de promovarea mea.
Cum am scris în această postare, mulți oameni sunt convinși că dacă un produs este bun (carte, tablou, cântec etc.) se vinde singur, fără publicitate.
Ha, ha, ha!!! - Citește râs isteric.
Așa credeam și eu, însă când am intrat în lumea asta, am realizat cât de multe nu știam, sau ignoram despre business.
Nu aveam cum să știu ca să fiu sinceră, nu eram producător ci doar cumpărător.
Acum lucrurile s-au schimbat. Acum sunt producător și văd lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Știi când mergi la piață și te tocmești la preț vrând să cumperi, dacă se poate, gratis?
Dar ia du-te tu să vinzi. Mai bine, du-te să produci ceea ce vinzi în piață, de exemplu ardei.
Cu cât ai vrei să-i vinzi? 
Ce ai simți când s-ar tocmi cumpărătorii cu tine? 

Când ești producător vrei să vinzi cu cât mai mult. Asta pentru că muncești de-ți sar ochii (dacă nu furi), te trezești cu noaptea-n cap și... produci.
Când ești cumpărător vrei să cumperi cu cât mai puțin. Și mai bine dacă ai lua pe gratis. Nu? 

Așa e de când lumea.
Producătorii și cumpărătorii nu ajung la un compromis decât rareori.
Întotdeauna unul pierde și altul câștigă, sau unul pierde mai mult decât celălalt.

Eu care scriu zi și noapte, aș vrea să-mi vând lucrările cu cât mai mult, nu?
O carte se scrie în minim 4 luni de muncă intensivă.
Și când zic muncă intensivă mă refer la 15 ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Nu televizor, nu radio, nu muzică, nu distracție, nu prieteni, nu plimbare, ori pauză de niciun fel. Poate de o cafea și de o felie de pâine cu dulceață. Asta dacă ai cu ce să cumperi dulceața. Dacă nu, merg și biscuiții care mie chiar nu-mi plac.

Toată lumea știe de când e pământul că scriitorii sunt considerați visători înrăiți și destinul lor e să moară de foame în anonimat.

Eu zic că nu-i nimic dacă mor de foame, numai să nu fie în anonimat. E păcat de munca și sacrificiile mele. De-aia-mi fac publicitate. 
Dar cărțile nu numai că se scriu și se vând greu, de citit e încă și mai greu. Îți ia la fel o groază de timp.
Nu e ca un cântec, 5 minute. Nu.
Și oamenii nici nu te văd, nu-ți știu istoria și deseori nu sunt interesați decât dacă ești un drogat, criminal, mafiot, ai avut relații sexuale cu A, B, C și toți până la Z (femei și bărbați deopotrivă). Că astea sunt lucrurile care fac senzație.

Fără să faci senzație, rămâi în anonimat.
Și eu n-am nimic așa de senzațional în istoria mea.

Nu m-am culcat cu niciun (nicio) VIP, mafiot sau putred de bogat.
Nu m-am drogat și... nu zic restul că mi-e rușine de mine.
Ce-am făcut eu toată viața mea a fost să muncesc până la epuizare.
Cum sunt acum.
Absolut epuizată din toate punctele de vedere.
Asta nu e prima dată când mă simt epuizată, nu. Aș vrea eu.
Așa sunt de foarte mulți ani. Poate 30 sau chiar mai mulți.

Cum am zis și-n interviul dat ziarului de Roman „să scrii este ușor, să-ți faci munca cunoscută este infernul pe pământ.”

Asta mă obosește pe mine cel mai mult: promovarea muncii mele.
Că sunt singură cuc în asta.
Mă rog de toată lumea și-n genunchi pentru un share (distribuire), dar toți sunt ocupați.
Ori se rușinează, sau nu sunt fani de lectură.

Dacă omului nu-i place să citească, nu-l poți obliga. Este absurd. Nu pretind asta de la nimeni. Cititul nu e ca privirea unui tablou. 

În plus, eu nu scriu pentru toată lumea.
Nu scriu pentru cei ce caută subiecte de senzație (am zis). 
Nu scriu pentru snobi de literatură, academici sau critici literari. 
Pentru ăștia nici nu exist.
Și sincer, nu aș vrea să exist că m-ar face praf.
S-ar lua de mine așa cum se iau de Irina Binder - o scriitoare care vinde.
Nu i-am citit munca, dar dacă oamenii o citesc, înseamnă că place.
Și pentru asta eu o admir și o apreciez din toată inima.
Oricine are o grămadă de cititori, este un scriitor de valoare.
Nu i-a fost ușor să ajungă unde e.
Cei care o critică sunt cei care vând o carte pe an sau care n-au scris în viața lor un rând, ori poate au scris miliarde, dar nu le-au publicat din diferite motive.
Și motivul lor favorit, de regulă, este: „N-am publicat pentru că nu am considerat că merită.” 

Rândurile nu merită publicate, dar criticile da. Hmm. Ceva e rupt undeva... de regulă în ... omenie.
Dar ăsta-i un alt discurs.

Eu scriu pentru omul de rând și pentru omul cu suflet.
Scriu pentru acei care apreciază candoarea, sensul și menirea unei lucrări. 
E greu de explicat, dar e și mai greu de înțeles ce vreau să zic.
Însă cei care vor să înțeleagă, înțeleg.
Am scris aici mai mult.



Mi-e atât de foame...
Merg să mănânc. Te-am plictisit destul. În plus, m-am pierdut în detalii.
Însă știu c-ai înțeles că am nevoie de sprijin.
M-am săturat de polemici.
Dar când te pui în mostră și te bagi în ochiul omului, critica este prețul pe care trebuie să-l accepți și să-l plătești cel mai des și cel mai scump.

Pune-te tu în locul meu totuși.
Ți-ar plăcea să ți se dea peste nas?
Și nu zi „da, dacă merit,” că atunci când se întâmplă (din orice motiv), sari imediat de fund în sus.
Uită-te-n oglindă... oglinda sufletului mă refer.
Știi cine ești?

***

Toate cărțile mele se găsesc în mediul online în ambele formate: electronic și de hârtie, tastând în orice motor de căutare „cărți de Cristina G.” sau, pur și simplu, scriind titlul cărții de care ești interesat, urmat de numele meu.

De asemenea, pe Amazon găsești toate cărțile mele în ambele formate - asta în engleză.
Cărțile în limba română se găsesc pe Amazon numai în format de hârtie.

În format electronic (mobi, ePub, PDF), cărțile în română se găsesc pe:
  • Google Books & Play, 
  • Draft2Digital
  • iBooks, 
  • Kobo, 
  • Scribd și-n multe alte biblioteci online.
Te invit să te înscrii la scrisoarea ocazională ca să fii la curent cu toate inițiativele mele.

***
Dacă vrei să te ții în contact cu mine, mă găsești aici:
  • https://scriitorcristinag.blogspot.com
  • https://www.amazon.com/Cristina-G./e/B01N0U3U4P 
  • https://www.goodreads.com/author/show/16277613.Cristina_G_
  • Google Books
  • https://www.facebook.com/creatiideCristinaG/
  • https://twitter.com/CristinaGscrie
  • https://twitter.com/authorcristinag
  • https://www.facebook.com/authorcristinag/
  • https://www.linkedin.com/in/cristinagherghel/
  • Pe YouTube am diferite vlog-uri grozav de amuzante. 
Iar dacă ai citit cărțile mele și ți-au plăcut, te rog, dacă ai 1 minut, să lași o recenzie (comentariu, gândurile și impresiile tale) pe Goodreads, Amazon, Google.  



14 Nuanțe de Roșu de Cristina G. - Pentru că Merită!


Dacă mă urmărești pe celelalte bloguri, rețele de socializare (printre care și LinkedIn), cred că te-ai săturat de câte ori ai citit acest titlu.
Nu asta este intenția mea, dimpotrivă.
Îmi doresc să ți se dezvolte interesul pentru că merită. 

14 Nuanțe de Roșu este cartea mea de debut pe piața românească.
Nu este prima carte în limba română ce public, dar este cea mai importantă din toată cariera mea de scriitoare.
Toate paginile sunt culme de candoare și iubire.
Memoriile din copilăria comunistă, sunt scrise sub formă de roman în ton șăgalnic, dezvăluind adevăruri comuniste ce mulți români nu știu c-au existat.

Este o carte cu un mare impact emoțional și o deosebită valoare culturală care se adresează tuturor românilor de ieri, de azi, și de mâine. 

Am investit trup și suflet în 14 Nuanțe de Roșu, de aceea aprecierea iubitorilor de lectură din țara mea natală, este deosebit de importantă pentru mine.


Dacă dorești o copie GRATIS în document PDF, te rog să mă contactezi în privat (criopax@gmail.com, Facebook, Twitter). 

Tot ce-ți cer în schimb, este ca după ce ai citit-o și ți-a plăcut, să lași o recenzie pe Amazon, Goodreads, Google, paginile tale personale și unde mai dorești tu. 




***
Am mare nevoie de sprijin de aceea îndrăznesc să apelez la tine, om cu suflet. 

Orice Îmi placeDistribuieComentează, Urmărește sau altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este profund apreciată. 

Degeaba mă susții în secret căci oamenii nu vor ști niciodată de ce o faci.
Dacă vrei să mă sprijini și să-mi arăți că mă apreciezi, fă-o în văzul tuturor. 
Nu te sfii să spui de ce. „Dă și ți se va da.” 
Cei ce nu mă plac nu ezită niciodată să mi-o demonstreze cu vorba și fapta (aș prefera s-o facă cu gândul dar unde-i distracția?). 

Orice cuvânt și act pozitiv public îmi dă curaj să merg mai departe. 



Cum îmi găsești cărțile? 
Tastezi „cărți de Cristina G.” neapărat cu punct după G. în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate. 

Sau apeși pe link-urile de mai jos și dai Like și Follow. Da? Mulțumesc mult. 
  • https://www.amazon.com/Cristina-G./e/B01N0U3U4P
  • https://www.goodreads.com/author/show/16277613.Cristina_G_
  • https://twitter.com/authorcristinag
  • https://twitter.com/CristinaGscrie
  • https://www.facebook.com/authorcristinag/
  • https://www.facebook.com/creatiideCristinaG/
  • https://www.linkedin.com/in/cristinagherghel/
  • https://www.youtube.com/c/AuthorCristinaG
    Pe YouTube am diferite vlog-uri la unele dintre aceste poezii nepretențioase.

    ***
    Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 
    Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

    Ajută un scriitor român care scrie pentru tine. 
    #existaoamenibuni

    Și nu uita că visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte


    Guest post la schimb - Bloguri și Rețele de Socializare


    Drag cititor și cititoare cu bloguri și pagini relative la literatură și cărți, aș dori să te invit să facem schimb de postări - guest blogging adică. 
    Nu trebuie să te înscrii pe blogul meu și să devii autor decât dacă vrei, evident.
    Dacă nu vrei, aș putea publica postarea în numele tău (adăugând numele tău, evident, dacă vrei).

    Postările tale, scrise de tine (ori content-writer-ul tău preferat) EXCLUSIV pentru blogul meu, pot fi despre orice dorești în afară de chestii sexuale și triviale, jocuri de noroc, vrăji (farmece), politică. 
    Pot scrie ce și cât vrei, numai să nu folosești obscenități și să nu recurgi la atacuri la persoane (companii).
    Exclusiv înseamnă că postarea trebuie să fie originală, nepublicată nicăieri altundeva.

    Prefer subiecte legate de:
    • terapii holistice
    • rețete de mâncare 
    • dezvoltare personală
    • creștere emoțională
    • auto-ajutor
    • cărți, literatură, scriitori, poeți 
    • persoane: actori, cântăreți, dansatori, designeri, pictori, compozitori, bloggeri, etc. 
    Maxim 3 link-uri incluse. 


    Postările mele (100% originale) vor fi despre mine - Cristina G. - ca autoare (scriitoare și poetă), sau/și despre cărțile mele - diferite genuri. 
    Ori pot fi despre procesul de autopublicare (self-publishing), sau concentrate pe dezvoltare personală și creștere spirituală.

    Le voi scrie eu ca să nu te fac să pierzi timp. Sau, dacă preferi și ții neapărat, poți să o faci tu. Îți voi da toate resursele necesare. Poate ai un interviu într-un formular specific așa cum am eu pe blogul în engleză dedicat guest blogging-ului. Zic.


    Dacă nu ai un blog (website) unde să-mi găzduiești postarea, o poți împărți pe rețelele de socializare pe care ai cont. 
    Numai să nu fie un cont fictiv - adică unde nimeni nu citește nimic. 

    Contactează-mă în privat folosind formularul de contact sau scrie-mi pe criopax@gmail.com sau pe paginile de Facebook. 


    De ce fac asta?
    Promovare personală.
    Sunt o scriitoare auto-publicată. Dacă nu mă promovez eu, nu o face nimeni. Ori mai bine: „Dacă nu mă laud eu, se laudă alții.” 


    Ce câștigi tu? 
    Promovare, popularitate, backlinking. 

    Se merită? 
    Absolut! 

    Uitam, am mai multe bloguri pe care le găsești în dreapta. 
    În afară de blogurile de autor (de mai jos), poți să alegi orice blog pe vrei să-ți public postarea. 

    Cum am menționat, exclus acestea:
    • https://scriitorcristinag.blogspot.com
    • https://retetedecristinag.blogspot.com
    • https://authorcristinag.blogspot.com
    • https://amintiridincopilariacomunista.blogspot.com
    • https://cartidecristinag.blogspot.com
    • https://booksbycristinag.blogspot.com
    Oricât de minunat ar fi un om sau un lucru, fără campanii de publicitate, ar rămâne un necunoscut. 

    ***
    Am mulți prieteni care mă susțin în secret și le mulțumesc din inimă.


    Însă, orice Îmi placeDistribuieComentează, Urmărește sau orice altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, Goodreads, Amazon, Google Books, Draft2Digital și oriunde mai crezi tu, este profund apreciată. 

    Degeaba mă susții în inima ta căci oamenii nu vor ști niciodată de ce o faci.
    Dacă vrei să mă sprijini și să-mi arăți că mă apreciezi, fă-o în văzul tuturor. 
    Nu te sfii să spui de ce. „Dă și ți se va da.” 
    Cei ce nu mă plac nu ezită niciodată să mi-o demonstreze cu vorba și fapta (aș prefera s-o facă cu gândul dar unde-i distracția lor?). 

    Orice cuvânt și act pozitiv public mă poate ajuta să urc încă o treaptă pe scara plină de țepușe a recunoașterii. 
    Într-o zi vei putea spune că m-ai cunoscut și apreciat când eram „nimeni”. 
      Pe YouTube am diferite vlog-uri la unele dintre aceste poezii nepretențioase.

      ***
      Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 
      Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

      Ajută un scriitor român care toată viața a împrăștiat și împrăștie iubire. 
      Și asta în ciuda faptului că a fost scuipată, umilită, trântită la pământ și călcată în picioare fără niciun motiv de nenumărate ființe fără suflet care se consideră oameni. 
      Dar asta-i viața, nu?

      Iubire îți doresc! 
      Visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte


      Surprize, Surprize - Mii de Mulțumiri Ziarului de Roman și Cititorilor

      Numele meu este Cristina G. sunt scriitoare, poetă și blogger.
      N-ai auzit niciodată de mine? 
      Scrie în orice motor de căutare: author Cristina G. - neapărat cu punct la final și fii atent la ce apare în dreapta ecranului/monitorului.

      Nu mai am 20 de ani, dar te rog să mi te adresezi cu tu, indiferent de vârsta pe care o ai.

      Zilele trecute, duminica 24 iunie 2018 mai precis, Ziarul de Roman a publicat un articol despre mine și munca mea. 
      WOW!

      Ținând cont de experiențele mele cu publicul român, mă așteptam la comentarii batjocoritoare ori, în cel mai fericit caz, de ignorare totală.

      Mare mi-a fost surpriza când am văzut că articolul a fost distribuit, în mod gratuit, de multe persoane care nu mă cunosc personal.
      Ba mai mult, cum a ieșit articolul, cum am început să primesc mesaje private de apreciere.
      Nu aș putea să fiu mai fericită și mai recunoscătoare acestui ziar și cititorilor săi.
      Mai ales pentru că este ziarul din orașul în care am domiciliul (sunt născută în Gherăești).



      Tu poate crezi că scriu asta să mă laud.
      Permite-mi să te contrazic.
      Nu sunt o persoană lăudăroasă, ba dimpotrivă. Însă sunt o scriitoare care nu scrie pentru ea sau pentru pereți. Scriu pentru tine, pentru cei de lângă tine și pentru cei de lângă cei de lângă tine. 
      Pe direct așa, scriu pentru toți oamenii care vor să mă citească. 

      De regulă oamenii nu se nașc faimoși ci devin pentru un motiv sau altul.
      Asta dacă nu sunt regi sau alte odrasle de VIP-uri.

      Eu sunt a șaptea fiică a lui Iosif și a Mariei.
      Tu-i cunoști pe părinții mei? 
      Eu da. Glumesc.
      Părinții mei nu sunt VIP-uri pentru toți oamenii de pe pământ căci nu apar la televizor.
      Părinții mei sunt VIP-uri = very important people = persoane foarte importante pentru noi, cei 10 copii ai lor. Ei mai sunt importanți și pentru nepoți, nepoate și alte rude apropriate sau depărtate, ori pentru prieteni răzleți.

      Tatăl meu iubit era cunoscut și apreciat în sat pentru că a avut norocul să se nască într-o familie mai de soi. Dar mai mult era cunoscut pentru firea lui mereu pusă pe șotii. Făcea să râdă până și oamenii la funerare. Noroc că n-a trezit vreun mort.

      Mama mea dragă, era și este faimoasă pentru covoarele de o frumusețe fără seamăn ce a țesut vreme de mulți ani.

      Sora mea, Alexandrina (Săndica), este super faimoasă pentru că a salvat extrem de multe vieți deoarece este asistentă medicală. A avut funcția de asistentă șefă, dar a locuit în Italia vreo 17 ani și a pierdut licența.
      Zilele acestea face stagiul și urmează să dea un alt examen ca să poate profesa din nou în țara ei.

      Am 10 frați și surori, să le enumăr calitățile la toți?
      Mai bine nu că mi-ar lua vreo 10 ore.

      Eu nu prea am avut cu ce să mă laud chiar dacă am multe bloguri.
      Dar am oameni care mă citesc.
      Însă fanii mei sunt deosebit de tăcuți. Nu fac vâlvă, mă apreciază în secret.
      Norocul meu că-mi scriu în privat, alfel nu aș ști niciodată că cineva dă o ceapă degerată pe munca mea.

      Cum am zis, oamenii normali nu se se nasc faimoși. Ca să devină faimoși, cineva trebuie să scrie și să vorbească despre ei în public.
      Cu cât mai mare e audiența, cu atât este mai bine. 
      Articolele în ziare sunt mijloace minunate prin care un om poate deveni cunoscut.
      Cu cât apari mai des în ziare, reviste, emisiuni radio, televiziune, etc, cu atât numele va fi rostit sau scris de mai mulți oameni.
      Știi vorba aia: „Unde-i unul nu-i putere... unde-s doi puterea crește....”

      Așadar, vreau să mulțumesc din adâncul inimii mele acestui ziar care este singurul ce mi-a recunoscut munca în mod oficial.

      Da, am publicat cărți și primul meu blog: https://eumerit.blogspot.com a fost primul clasificat (dintre 700 de bloguri circa) într-o competiție în anul 2014, acest articol mă ajută enorm într-un moment extrem de dificil din cariera mea.

      După ce am scris 3 autobiografii în limba engleză (plus alte cărți), acum scriu pentru prima dată în limba mea și urmează să public: Amintiri din Copilăria Comunistă - Epoca de Aur. 
      O carte cu un mare impact emoțional și cultural, la fel cum sunt și volumele din seria de cărți de bucate intitulate: Rețetele Bunicii Învățate de la Mama.

      Mulțumesc redacției acestui ziar dar și cititorilor care mi-au făcut surpriza vieții mele când au împărțit articolul și mi-au scris să mă susțină.

      Orice Comentariu Public, apăsare pe Îmi place, Distribuie, sau altă inițiativă pozitivă, mă ajută enorm și face ca razele soarelui să strălucească pe cerul întunecat al străzii ce am parcurs până acum.
      Să scrii o carte, un roman sau o poezie - este jucărie. Să publici - este infernul pe pământ.
      Fără tine, cititorule drag care mă susții, nu aș exista. Îți mulțumesc. 
      ***
      Te rog, dacă te lasă inima, dă și tu un like, share, lasă un comentariu (engleza-i la putere = romgleza) sau alătură-te la formidabila pagină de Facebook. Am 6 de fapt, alege și tu una, două sau toate. Numai alege!
      Pe YouTube am niște vlog-uri super!
      Ori poate-ți place Twitter, Instagram, Pinterest, LinkdIn, Hi5, My Space, Google+, etc.
      Sunt peste tot, da.
      Mă mir că am timp să respir.

      Dar mai ales nu uita să mă urmărești și să-mi citești cărțile pe Amazon.
      Multe sunt în engleză dar sunt foarte ușor de citit.

      Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să primești cărți și alte obiecte GRATIS. 
      Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

      Pe data viitoare. 

      Cărți Gratis pentru Toți, indiferent de gustul literar - Cristina G.

      Drag cititor fidel și infidel,

      Sunt absolut epuizată.
      Mă plâng că muncesc non-stop și de ce o fac, de ce am din ce în ce mai mult de muncă.
      Ironic este că muncesc pe gratis.
      Investesc, mai bine zis, investesc în viitorul meu... De parcă aș avea 18 ani.
      Măcar de-aș avea 18 ani! Aș mai munci degeaba vreo 10 ca să ajung unde sunt acum. Dar uite că nu se poate.
      Am eu pile acolo sus, dar nu prea merge cu pile dintr-astea. Trebuie pile cu bani.
      Pile aici, pe pământul ăsta.
      Pile acum, în acest secol.
      Ce secol suntem că nici nu mai știu?

      Ar trebui să mă odihnesc. Îmi crapă capul. Dar n-am timp. Când o să cad, o să cad. Nu-mi fac probleme. Măcar știu că am făcut tot posibilul.

      Bine, hai să o termin cu chestiile astea ridicole. Le ai pe ale tale și tu. Știu.

      Vreau să-ți zic că astăzi, 10 Iunie și până la sfârșitul lunii, ofer GRATIS multe dintre cărțile mele.
      Aici vorbesc despre iLive. Romanul meu de dragoste și suspans în limba engleză. 
      Am mai vorbit despre el. 

      Studiezi engleză? 
      Este absolut perfect pentru tine, indiferent de ce nivel ai avea.

      Jur.
      Pentru asta a fost conceput. Poligloți. Trigloți. Patrugloți (habar n-am ce zic. E trecut de miezul nopții și lucrez de la 7 dimineața). Etc.
      Vorbitori de limbă engleză ca limbă secundară vreau să zic.

      Citește cu voce tare pentru cel puțin 10 minute pe zi, și-ți garantez că-ți vei îmbunătăți pronunția foarte repede.
      Nici nu o să-ți dai seama când, ce și cum.

      Efortless ar zice englezii ăștia minunați.

      Stai, trebuie să citești în engleză, nu în chineză sau în germană că nu se pune.
      Și trebuie NEAPĂRAT să citești cărțile mele. Da. Numai ale mele. Nu că ar fi cele mai șmechere din acest univers, dar sunt super interesante.
      Da. Nu cumva să citești Harry Potter. NU. Nu-s faine. Nu. Deloc. (Citește sarcasm și-nțelege gluma).

      În plus, într-o zi, degrabă, o să auzi de mine peste tot. Radio, TV, ziare, reviste, etc.
      Sper să nu fie pentru c-am ucis pe cineva sau m-am aruncat de pe Big Ben.
      Ha, ha, ha, ha... am scris BIN Ben în loc de Big. Grozav!
      Nu-i mă, nu-i gunoi. E chiar fain Big Ben-ul ăsta. Dar odată ce-ai văzut o clădire de genul în Anglia, le-ai văzut pe toate.
      Jur.
      Sunt la fel. Identice aproape.
      De câte ori văd o biserică sunt convinsă că am mai vizitat-o de vreo 50 de ori.
      Dar nu. Nu am mai vizitat-o niciodată. Este doar la fel cu prima, cu cea de dinainte, și cu cealaltă de după.
      Atât.

      Luna asta iunie, am dedicat-o promoției. Nu scriu, nu. Fac publicitate la ce am scris până acum. Am lansat concursuri cu diferite premii.
      Să scrii un roman este jucărie în comparație cu promovarea lui.

      Aceste lucruri necesare în ziua de azi, distrug creativitatea. Dar trebuie să o fac.

      Concursurile le lansez ca să-mi fac cunoscut numele, cum am zis și pe câteva din cele 23 de blog-uri ce am.
      Te rog participă la toate sau la care vrei și poți.

      Am mare nevoie de fani că nu scriu pentru mine.

      Știu că alții ar trebui să vorbească despre mine, dar prietenii mei sunt ocupați cu altele.
      De ani de zile visez ca cineva să vină la mine și să-mi spună că un prieten le-a vorbit așa frumos despre talentele mele încât au trebuit să-mi ofere o oportunitate de lucru (relativă la scris), dar uite că-mi trece viața de tot și nu se-ntâmplă.
      Îmi cântă cucu dacă mai aștept mult.
      Și uite că mi-am călcat pe fire și mă promovez singură așa cum pot.
      • Pe blog-ul Pentru că Meriți (https://frumusetesisuflet.blogspot.com) am lansat un concurs minunat exclusiv pentru locuitorii din Gherăești, județul Neamț. Dacă ești de prin zonă sau intenționezi să vizitezi, înscrie-te și tu. Poate cunoști pe cineva, ori ai o iubită. Nu? Fă-i o surpriză. Trebuie doar să dai Like and Share la noua pagină de Facebook (apasă pe Facebook -https://www.facebook.com/creatiideCristinaG).
      ***
      Ești om cu suflet mare și vrei să mă sprijini? 
      Vizitează și celelalte pagini ale mele și dă și tu like-uri, share-uri pe unde apuci. Orice inițiativă este apreciată, oricât de mică. Numai să fie pozitivă. 
      Și dacă apreciezi cărțile mele, de ce să nu lași o recenzie, un comentariu sau orice te lasă inima?
      • https://www.amazon.com/Cristina-G./e/B01N0U3U4P 
      • https://www.goodreads.com/author/show/16277613.Cristina_G_
      • https://twitter.com/authorcristinag
      • https://www.facebook.com/creatiideCristinaG/
      • https://www.facebook.com/authorcristinag/
      • https://www.facebook.com/reteteindraznete/
      • https://www.facebook.com/eumerit.blogspot.ro/
      • https://www.linkedin.com/in/cristinagherghel/


      Pe YouTube am diferite vlog-uri la unele poezii amuzante dar și tragice.

      ***
      Lista cărților mele în caz de ești interesat:

      În Română
      • Rețetele Bunicii Învățate de la Mama – Volumul I – Sărate 
      • Rețetele Bunicii Învățate de la Mama – Volumul II – Dulci
      • Rețetele Bunicii Învățate de la Mama – Volumul III – Prepară Porcul de Ignat 
      • Rețetele Bunicii Învățate de la Mama – Volumul IV
      • Cele mai Populare Retete ale Bunicii Invatate de la Mama: Mancaruri Nostalgice
      • 41 de Rețete Dulci și Sărate de Sărbători 
      • 41 de Rețete Practice și Simple de Borșuri 
      • 41 de Rețete Dulci și Sărate de Post 
      • 41 de Rețete Fără Gluten
      • 41 de Rețete de Chiftele, Omlete, și Aperitive Reci
      • 41 de Rețete de Clătite, Checuri, Prăjituri și Dulciuri Varie
      • 25 de Rețete Rapide din Cartofi – Bucate Vegane Fără Gluten pentru Începători
      • 25 de Rețete Rapide din Orez – Bucate Fără Gluten Pentru Începători
      • Epoca de Aur – Amintiri din Copilăria Comunistă - Coming Soon
      • Trucuri Naturale de Frumusețe și Sănătate
      • Îmi Curg Mucii Deci Exist 

      În Engleză
      • Half my Age plus Seven – A Sinful Confession 
      • Half my Age plus Seven – Too Good to be True 
      • iLive
      • God is Weary 
      • Oranges at Christmas in a Communist Country - 2nd Edition
      • Ten Years in Italy, Three Weeks a Human 
      • Humans Cursed by Geography in the Pursuit of Happiness
      • Racism Without Racists – The Truth about Immigration
      • childless: How to Cope with Endometriosis & Vulvodynia
      • Author for Life or for a Living? 
      • It's Never Game Over – An Informal Self-Help publication 
      • SOS – Single or Scotch? - Coming Soon
      • Nobody Cries - Coming Soon

      Photoshop și Coperte Cărți - Are cineva timp?

      Salutare, tu cunoscător al Photoshop-ului.

      Băi, ce program îi ăsta frate?
      Pentru cine-i făcut? 

      Sigur nu pentru mine.
      În viața mea n-am studiat ceva mai complicat.
      Îmi crapă capul. Nu exagerez. Simt cum creierul mi-e strâns într-o menghină.
      De o săptămână ma uit la tutoriale.
      Parcă-s în chineză.
      Aș fi învățat și egipțiană de atunci, dar Photoshop IOC!

      Atâtea comenzi, atâtea butoane, atâtea milioane și milioane de mii de sute de zeci de opțiuni.

      Băi, când îi văd pe ăia apăsând ici colo și pac, coperta e gata, mă uit la ei ca la mașini străine.
      Îmi ies ochii din orbite. Nu e că ar putea să-mi iasă din altceva că acolo sunt ochii. În orbite. Adică erau... că acu-s pe YouTube.

      Îmi dau seama că-i jucărie pentru ei și asta-i super frustrant pentru că nu m-am gândit niciodată că aș putea fi proastă.
      Adică nu sunt proastă. Nu, nu sunt. Jur.
      Cum naiba să nu pricep? 
      De ce, mă, de ce? 
      Nu eram proastă până acum. Când m-am apucat să-nvăț Photoshop, m-am prostit. Deodată. Total.
      F**K, F**K, f**k!!!
      Fac... ce să fac?
      Cum să fac?!
      E jale cu J mare.

      Băi, eu sunt scriitoare, nu le am cu desenul. Nu le am cu manipularea nimănui și a nimic.
      Sunt supărată grozav. Din nou. Parcă nimic nu-mi merge. Muncesc degeaba.
      Supărată că nu reușesc să-nvăț.
      Supărată că este atât de complicat.

      Știu că are atâtea opțiuni tocmai să fie mai simplu și ușor de folosit și-mi cer scuze. Nu acuz creatorul Photoshop-ului de nimic în afară de genialitate.

      Îmi aplec capul cu umilință și recunosc că admir pe toți cei care sunt în stare să manipuleze o fotografie după plac și dorințe.
      Este incredibil ce poate face Photoshop-ul din orice și oricine.
      Incredibil și nu alta.

      Acum, tu care citești asta și te pricepi la Photoshop, dar mai ales, dacă ai timp liber, nu ai vrea să mă ajuți să fac niște coperte?
      Adică nu să mă ajuți că pierdem amândoi vremea, mai pe șleau așa:
      Nu vrei să mi le faci tu?
      Așa... că n-ai ce face.
      Că știu că n-ai ce face.

      Știi... mă surprinde faptul că mulți îmi scriu întrebându-mă de A și B dar când cer cuiva să mă ajute, toți sunt ocupați.

      Am reușit să fac o copertă decentă cât de cât decentă, dar mi-e rușine s-o arăt.
      Nu-ți zic cât am lucrat la ea că o iei la fugă.

      Sudoare rece și sânge mi-a curs pe laptop... asta pe lângă lacrimi amare, muci și salivă.
      Am făcut spume la gură ca un câine turbat... că-i și lent de-l ia naiba!
      Laptopul adică. Cel mai tâmpit laptop din univers îl am eu. În fiecare zi îmi vine să-l arunc pe geam. Dac-aș avea geam.
      Nu-ți zic ce marcă-i că intru-n pușcărie pentru defăimare și insulte.

      Am cărțile scrise dar nu le pot publica pentru că nu am coperte - sau coperți. Cum vrei. Amândouă variantele sunt corecte. Da, am verificat că mi-a venit un dubiu imens. Dintr-odată!

      Le-aș publica fără, dar CreateSpace nu permite.
      Pe Amazon ai multe opțiuni să-ți faci coperta singur, dar pe CreateSpace nu.
      Chestia este că Amazon nu publică cărți în limba română decât dacă minți că nu-i în limba română. Dar când află, ai dat-o naibii.
      Trebuie neapărat să o public prin intermediul CreateSpace-ului.

      Hai, mă ajuți? 
      Băi, eu nu știu cum alții primesc ajutor dar eu niciodată.
      Chiar nu știu.
      Băi, mă vând dacă vrei, nu știu cum dar mă vând.
      Degeaba stau în banca mea. Nu fac afaceri.

      Nu zic că n-am învățat o grămadă de lucruri care nici nu credeam că-s posibile, dar a fost foarte greu. Asta am reușit să fac.


      Ps. Am geam, dar nu-l arunc. Unde și cu ce naiba mai lucrez? 
      N-am bani să iau altul că l-aș arunca... porcărie de marcă. Porcărie!

      ***
      Te rog, dacă te lasă inima, dă și tu un like, share, lasă un comentariu (engleza-i la putere = romgleza) sau alătură-te la formidabila pagină de Facebook. Bine, am 6, alege și tu una, nu contează care, numai alege!
      Pe YouTube am niște vlog-uri super!
      Ori poate-ți place Twitter, Instagram, Pinterest, LinkdIn, Hi5, My Space, Google+, etc.
      Sunt peste tot, da.
      Mă mir că am timp să respir.

      Dar mai ales nu uita să mă urmărești și să-mi citești cărțile pe Amazon.
      Multe sunt în engleză dar sunt foarte ușor de citit.

      Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să primești cărți și alte obiecte GRATIS. 
      Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

      Spam - Facebook blochează link-urile de pe blog-urile de autor

      Aprilie a fost o lună tragică pentru familia mea și pentru mine.
      După câtva timp în care durerea ne-a copleșit, ne-am întors la muncă.
      Viața merge înainte pentru noi cei rămași.

      Sunt un blogger iar rețelele de socializare îmi sunt de mare ajutor.
      Am nevoie să-mi împart postările oriunde apuc pentru că nu scriu pentru mine.
      Facebook este platforma mea de socializare preferată. Am 7 pagini legate de blog-uri și 2 conturi personale.
      • https://www.facebook.com/authorcristinag/
      • https://www.facebook.com/authorsforlife/
      • https://www.facebook.com/reteteindraznete/
      • https://www.facebook.com/eumerit.blogspot.ro/
      • https://www.facebook.com/CristinaG.CooksForYou/
      • https://www.facebook.com/Lovefightlive/
      • https://www.facebook.com/povesteaIsabellei/
      Cine mă urmăreşte știe ce scriu și ce împart.  Rar.
      Împart gânduri și idei pentru dezvoltare personală și spirituală.

      Iubirea este subiectul meu numărul 1 de discuție.

      Dar de la bun începutul carierei mele de blogger, mi-am făcut dușmani.
      Cum poate cineva care nu-și bate joc, nu acuză, nu arată cu degetul, nu fură, nu invidiază, nu urăște și ajută pe toată lumea să-și facă dușmani, este greu de conceput.

      Nu, nu sunt singura care este sub atac permanent. Se întâmplă multora din nefericire. Se întâmplă și sfinților.

      O prietenă îmi ștergea lacrimile de frustrare într-o zi, după un alt atac gratuit, când mi-a spus:
      "Cristina, pentru ei tu ești un pericol. Tu le arăți cum ar trebui să fie oamenii. Dar ei nu suportă bunătatea ta. Întotdeauna te vor ataca pentru că le este frică de tine. Nu t descuraja, sunt mulți care te apreciază."

      Am plâns și mai mult și m-am descurajat și mai tare. 
      De ce să fiu un pericol? De ce să mă urască? Nu le fac niciun rău. Muncesc ca un rob iar ei mă distrug în timp ce se uită la televizor. De ce?

      Dar uite că se întâmplă în fiecare zi și-mi periclitează cariera.
      Mă încetinesc că trebuie să pierd timp să demonstrez că nu sunt o criminală.

      După ce m-am întors din țară, am publicat o postare pe blog-ul https://authorcristinag.blogspot.com și-am vrut s-o-mpart pe pagina de Facebook lansată special pentru asta: https://www.facebook.com/authorcristinag.

      Am rămas mască când mi s-a spus că nu am permisiunea să adaug link-uri de pe acest blog.
      Am crezut că-o eroare și am așteptat câteva zile.
      Am încercat din nou.
      La fel.
      Și iar. și iar și iar.
      Atunci le-am scris să-i întreb de ce.
      Nu mi-au răspuns.
      Le-am scris din nou.
      Nimic.
      Și din nou. Și iar. Și iar.
      M-au ignorat.
      Le-am scris din nou.
      Mi-au răspuns laconic că au probleme tehnice și au închis cazul.
      M-am supărat.
      Dacă ai probleme tehnice, nu-mi închizi cazul. Îl lași deschis până-l rezolvi.

      Am încercat să public pe alte pagini de Facebook pe care le am.
      Mi-au blocat link-urile spunându-mi că sunt spam.
      Toate link-urile de pe https://authorcristinag.blogspot.com sunt tratate ca spam.
      — De ce?
      Nu știu.
      Niciodată n-am publicat și împărțit nimic de pe blog mai mult de 1 dată pe zi. O dată la o săptămână poate, sau și mai rar.

      De atunci le tot scriu.
      În fiecare zi. De câteva ori pe zi.
      Nici nu se sinchisesc să-mi răspundă.

      Singura mea explicație este că cineva a raportat link-urile mele ca spam.
      S-a dus pe pagina mea și le-a raportat pe toate, pe rând. Poate numai 1 dată, poate de mai multe ori.
      Poate de pe mai multe conturi.
      Facebook nu s-a sinchisit să controleze. M-a blocat pentru că așa i s-a adus la cunoștință.

      — De ce să facă cineva așa ceva?
      Pentru că am multe like-uri a pagină.
      Un scriitor necunoscut care să aibă atâtea like-uri nu este greu de înghițit pentru unii invidioși.

      Sau pentru că cineva vrea să-mi facă rău pur și simplu.
      Cum s-a mai întâmplat de atâtea ori.
      Poate este tipul, un scriitor ca mine, care pierde timpul pe Facebook întrebându-mă pe mine cum să-și promoveze cartea.
      "I-am zis că plângându-se și pierzând vremea să vorbească cu mine nu-l ajută. Munca asiduă promovează munca. Cum fac eu."
      I-am zis
      "N-am viață personală. Muncesc non-stop. N-am timp să stau pe chat. N-am timp de prietenii. N-am timp să mă uit la tavan și să mă plâng permanent că nimeni nu-mi citește cărțile."

      Evident că i-am spus cu frumosul, pe ocolite ca să nu-i rănesc sentimentele.
      Dar tipul, frustrat la maxim, s-a înfuriat peste măsură.
      M-a abuzat verbal și... etc. etc. etc.

      Eu cred că el m-a raportat.
      Și-l înțeleg.
      L-am rănit spunându-i adevărul.
      În plus, i-am refuzat inimile ce-mi trimitea. Eu îi spuneam că nu pot să respir de cât sunt de ocupată iar el n-avea ce face... dar nu știa cum să-și promoveze cartea.
      De parcă cineva s-a născut învățat. De parcă cineva trebuia să-l ajute pe el în timp ce el flirta...

      Îl înțeleg pe imbecil, dar nu înțeleg cât de ușor este ca cineva să te raporteze și Facebook să te blocheze fără drept de apel. 
      Asta nu înțeleg.

      Dar este o supoziție. Poate m-au blocat din alte motive. Nu știu care ar putea fi.

      Tu aruncă o privire pe blog-ul meu de autor https://authorcristinag.blogspot.com și zi-mi dacă găsești ceva măcar aproape de dăunător cum spune Facebook.

      Dacă tu înțelegi și ai idee cum poate să mi se întâmple asta când numai iubire împart, te rog să-mi spui și mie.

      Sunt obosită de monștri de egoism. De creaturi care iau fără să dea; care iau fără să le aparțină; care batjocoresc, ponegresc și distrug vieți și cariere pentru că au fost respinși.
      Dar... știu că universul îmi va da înapoi ceea ce eu împart.
      Poate nu în această viață, dar în alta. Sau alta. Una.
      Atât. 
      Și când o să am iubirea ce împart de când mă știu, vreau să nu mă mai nasc încă o dată pentru că sufăr destul din pricina unor surogate de oameni.

      Dar poate am greșit și eu în altă viață. 
      Poate mi-am bătut joc de alții. 
      Poate am furat. 
      Poate am mințit și profitat de toți. 
      Poate am pretins ajutor în timp ce stăteam și mă uitam la televizor. 
      Poate și eu am luat fără să-mi aparțină. 
      Poate și eu am distrus oameni. 

      Poate. Altfel nu se explică de ce mi sunt pedepsită acum fără niciun motiv.

      Între timp aștept ca Facebook să mă deblocheze.
      Dar nu am multe speranțe.
      Mi-e frică că m-or bloca complet, toate paginile, pentru că le scriu în fiecare zi. Vreau să știu de ce și dac-am greșit să repar.
      Nu vor să asculte.

      Dar... universul e mare. Asta este doar o problemă minusculă în comparație cu altele.
      Nu merit neajunsul ăsta, dar dacă este plata pentru ce-am făcut în alte vieți, atunci îl accept. 

      Dacă dorești să mă sprijini, am mare nevoie. Te rog dă și tu un like, share, lasă un comentariu (engleza-i la putere = romgleza) sau alătură-te la formidabila pagină de Facebook.
      Ori poate-ți place TwitterYouTube, Instagram, Pinterest, LinkdIn, Hi5, My Space, Google+, etc.
      Sunt peste tot, da.
      Mă mir că am timp să respir.

      Dar mai ales nu uita să mă urmărești și să-mi citești cărțile pe Amazon.
      Multe sunt în engleză dar sunt foarte ușor de citit.

      Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să primești cărți și alte obiecte GRATIS. 
      Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.




      Pace și iubire. 
      Întotdeauna. 

      SEO - Cine mă poate ajuta?

      Salutare,

      Măi, om bun, am încercat să-nvăț SEO dar nu-i jucărie.
      O muncă colosală aș zice. Mai ales pentru cineva care preferă să scrie, nu să facă marketing.
      • Am ales cuvinte cheie, folosesc în fiecare postare. 
      • Am și metatags. 
      • Am conturi pe platforme de socializare. 
      • Am și backlink-uri (dar nu pe blog-ul ăsta). 
      Nu știu ce altceva să mai fac. Luni întregi am citit fel de fel de cărți, blog-uri și website-uri.
      Nu se lipește de mine, ce să fac?
      Mi-am pierdut vremea!
      Fiecare este înclinat înspre ceva. Eu nu sunt înspre marketing, SEO și alte nemernicii dintr-astea.
      Sunt scriitor eu. Sunt bucătăreasă. Femeie de servici. Dar nu cunoscătoare de SEO!

      Când am început cu blog-urile astea două:
      • Eu Merit, Tu Meriți - https://eumerit.blogspot.com 
      • Rețete Îndrăznețe - https://reteteindraznete.blogspot.com 
      Nu știu ce-am făcut, dar ceva am făcut bine căci sunt super bine văzute de Google. Cel puțin erau... că acum... mă ocup de alte blog-uri și alte proiecte. 

      Măi, știu că existe firme care se ocupă cu asta, dar nu sunt într-o situație financiară roz. 
      Dimpotrivă. Mai întâi trebuie să-mi plătesc facturile că nu vreau să devin boschetar. 
      Nu-mi plac boscheții. 

      Știu că toți vrem lucruri gratis, da eu jur că nu uit pe cine mă ajută cum se cade acum cu SEO-ul ăsta nemernic. 
      Dă-mi niște sfaturi în mare așa. 

      Poate te plictisești singur/ă acasă. 
      Eu nu am timp de nimic. 
      Ce-i aia plictiseală? 
      În ce an suntem?!!!
      Cum au trecut ăștia 2 ani ca vântul așa? 
      Nu se poate. 

      Hai, mă, vrei? 

      Eu cer și sper ca tu să-mi dai. 
      Apoi universul îți va întoarce înapoi înmiit. 

      Își trimit cărțile mele noi cu autograf. 
      Te și includ în romanele mele dacă vrei.
      Ba chiar și gătesc pentru tine. Jur. 
      Numai ajută-mă. 

      Te rog nu veni cu chestii de genul că nu ar trebui să muncesc așa de mult și nici să mă ocup de atât de multe lucruri odată. 
      Fiecare știe ce și de ce face. 
      Crezi că nu mi-ar plăcea să stau și eu cu burta la soare? 
      Hai, te rog.

      Dacă ai vreun pont secret, să mi-l spui.
      Bine?
      Că de citit am citit de mi-au ieșit ochii din orbite.
      Zi-mi ce faci tu.
      Nu cumva îmi furi traficul?
      Să nu te pună păcatul.

      Merci fain. 


      Fotografie de pe Pixabay

      Romane de Dragoste Gratis - Cristina G.

      Nu te rețin prea mult azi.
      Dacă citești în engleză și-ți plac poveștile de dragoste, atunci trebuie neapărat să descarci aceste două romane.

      iLive 
      Half my Age Plus Seven - A Sinful Confession (or a British Romance)

      Promoția nu va dura mult, așa că ACUM este momentul perfect.

      În zilele următoare, până la sfârșitul lunii martie, aproape toate cărțile mele vor putea fi descărcate gratis. 
      Stai cu ochii pe pagina mea de Amazon


      Dacă studiezi Engleză și vrei să-ți îmbunătățești pronunția, citește (în Engleză , doar nu în Chineză!) cu voce tare pentru 10 minute pe zi. 

      Cărțile mele sunt absolut perfecte pentru așa ceva. Sunt foarte ușor de înțeles pentru că sunt concepute special pentru poligloți, trigloți, etc. Deci pentru toți vorbitorii de limbă engleză de orice nivel.
      Nu e nevoie de Kindle sau cum zic ei. Se poate citi pe orice celular "deștept," PC, laptop sau tabletă.
      Dacă nu merge, instalează aplicația de pe Amazon. Nu știu cum se face că eu n-am celular "deștept."
      Merge pe calculator fără aplicație. La mine cel puțin.
      Asta e valabil pentru orice carte în format electronic. Tot ce ai nevoie este un cont (gratis) pe Amazon.com.

      ***
      — Te-ai abonat la scrisoare? 
      Cum adică, Nu? Tu glumești!
      Apasă aici, lasă-ți email-ul și primești Gratuit 10 Metode/Remedii/Tratamente Naturiste – plus câteva idei și recomandări prețioase – în format PDF.
      Documentul poate fi salvat pe computer sau se poate imprima.

      Te rog să notezi că înscrierea va fi pe eumerit.blogspot.com. 
      ***

      — Ți-am fost de folos?
      TE ROG dă un like, share, lasă un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alătură-te la fomidabila pagină de Facebook. O găsești tu pe undeva pe aici. Se plimbă aiurea. Nu știu ce-i cu ea. :) 


      Ce știi despre Mesajele Subliminale? - Cristina G.

      — Ai auzit vreodată de mesaje subliminale?
      Indiferent care este răspunsul tău, permite-mi să-ți vorbesc puțin despre ele.

      Mesajele subliminale sunt semnale (sau sugestii) transmise sub limitele normale a percepției. Ca un fel de hipnoză dacă vrei.

      Aceste sugestii pot fi:
      • Auditive sau/și vizuale
      • Pozitive sau negative. Depinde de scopul cu care au fost create. 
      De regulă, aceste mesaje trec extrem de rapid prin fața ochilor noștri și dacă nu știm că sunt acolo, nu le vedem decât cu ochii minții - ca să zic așa.

      O fracțiune de secundă este suficientă ca să fim induși în mod inconștient să facem sau să nu facem ceva.

      — Cu asta în minte, cred că-ți imaginez potențialul acestor semnale, nu?

      Se vociferează că Hitler a făcut mare uz de aceste semnale.

      Că ne dăm seama sau nu, suntem bombardați de mesaje subliminale în fiecare moment al vieții noastre.

      Reclamele sunt perfecte pentru a transmite un mesaj de acest gen.
      Dar ăsta este scopul lor, nu?
      Vreau să zic, publicitatea este inima comerțului.
      — Dacă nu știm că există un produs, nu-l cumpărăm nu?

      Toate companiile/persoanele care vând ceva, sunt constrânse să folosească campanii publicitare.
      Și cum în ziua de azi, concurența este feroce, lupta pentru succes este pe viață și pe moarte. 

      — Dacă nu-ți etalezi produsele la nivel mondial în toate formele posibile (și imposibile), cum o să le vinzi?

      De acea vedem imagini pe orice obiect pe care se pot lipi (imprima):
      • Autobuze/mașini
      • Clădiri 
      • Pancarte 
      • Pliante
      • Ziare/reviste
      • Etc. etc. etc. 

      Cu cât vezi mai des o imagine, cu atât ești mai înclinat să ai ceea ce vezi pe ea: 
      • Filme
      • Cântece
      • Cărți
      • Bijuterii
      • Mașini
      • Haine
      • Produse tehnologice 
      • Servicii 
      • Etc. etc. etc.
      Cum am scris mai sus, toată lumea recurge la reclame, inclusiv eu.
      Poate nu și Ferrari... Să o crezi tu că nu!

      Îmi amintesc cum un poster la un film lipit pe orice obiect și lucru în orașul în care locuiesc, m-a împins să-l văd, chiar dacă istoria nu mă interesa deloc. Ba dimpotrivă, mi s-a părut ridicol de absurdă. 
      Dar m-am uitat la el conștientă de alegerea inconștientă pe care am făcut-o singură. 

      Da, e un joc de cuvinte, dacă nu ai realizat. 

      În timpul vizionării mintea mea lucra și mă insulta puternic pentru că am ales să mă uit la o asemenea monstruozitate. 
      De la început până la sfârșit, am știut că este o pierdere de timp, dar nu m-am oprit crezând că o să-nvăț oricum ceva. 
      La finalul filmului m-am uitat în gol și mi-am zis că sunt o mare... căpcăună. 
      Am pierdut mai mult de 70 de minute din viața mea. 
      Nu pot să spun numele filmului că mă dau în judecată... Nu vreau să risc. 
      Totul a fost fără sens. 
      Actorii au jucat bine roluri caraghioase, nu pot să neg asta... dar serios, cine naiba a venit cu o idee așa? 
      — Și cum au reușit să câștige o groază de bani cu un film de tot râsul?  

      Campania de publicitate pe scară mondială: un poster cu un actriță cunoscută care parcă era în costumul Evei. 

      — Da, actrița-i super frumoasă și dacă eu, o femeie care nu sunt atrasă de femei (dar nu sunt nici oarbă),  am decis să văd filmul, păi bărbații cum să reziste? 

      Faima actriței, aspectul ei și îmbrăcămintea sunt mesaje subliminale. Adică care te atrag vrei nu vrei.

      Dar, crezi sau nu crezi, reclamele nu sunt considerate mesaje subliminale decât dacă conțin imagini (sau fraze ascunse) foarte greu de observat dacă nu te uiți cu mare atenție. 
      Flash-uri adică sau cuvinte/fraze fără sens până nu scrutezi imaginea până găsești ceea ce cauți.

      Dacă faci o căutare pe net, vei descoperi că folosirea acestor flash-uri este interzisă în reclame 
      Multe companii au fost acuzate și amendate pentru folosirea lor.

      Însă cântecele conțin o sumedenie de mesaje subliminale.
      Până și desenele animate conțin astfel de semnale.

      Aceste flash-uri au o putere aproape supranaturală.
      Te pot face să comiți o infinitate de fapte criminale:
      • Să ucizi 
      • Să furi
      • Să nu ai respect pentru legi, oameni și lucruri
      • Etc. etc. etc.

      Și suntem absolut impotenți în fața lor. 

      Dar există și mesaje pozitive care te ajută și te motivează să faci bine. 

      Începând cu articolul următor, voi publica 10 de astfel de mesaje pe care sper să decizi să le folosești în folosul tău. 

      O să explic mai bine data viitoare. 

      Acum, te las cu imaginea uneia dintre cărțile mele și te invit să o citești când ai timp și chef. 




      Un Cadou pentru Tine - La Mulți Ani de Ziua Internațională a Femeii

      Nu știu tu dacă sărbătorești Ziua Femeii sau Ziua Mamei, cert e că pe 8 Martie este Ziua Internațională a Femeii.

      Asta în cinstea celor care au luptat pentru democrație cum am scris aici.

      Femeile au trebuit să lupte pentru drepturile sociale şi politice (egalitate) pe care le au în ziua de astăzi. Asta pentru că erau puternic discriminate, în condiţiile în care munceau cot la cot cu bărbaţii, fiind plătite mai puţin, şi nu aveau drept de vot.


      Istoria este presărată cu multe evenimente, unele sângeroase, legate de această sărbătoare.

      • Prima zi internațională a femeii a fost sărbătorită în anul 1911 (pe 19 Martie) în Germania, Austria, Danemarca şi Elveţia. Wikipedia zice că a fost celebrată pe 28 februarie 1909 în New York, dar părerile sunt împărțite.
      • În 1908, în SUA, din cauza opresiunii şi a discriminării, 15 000 de femei au manifestat pe străzile din New York cerând un program de lucru mai scurt, plată mai bună şi drept de vot
      • Pe 25 martie 1911 în fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York, a izbucnit un incendiu în care peste 140 de femei (cu vârste între 16 şi 23 de ani) şi-au pierdut viaţa. Multe erau imigrante de origine italiană sau evreiască. Incidentul a fost lung mediatizat, atrăgând atenţia supra condiţiilor în care munceau femeile. Au fost imediat luate măsuri de îmbunătăţire a legislaţiei americane în domeniu.
      • Rusoaicele au celebrat pentru prima dată ziua internaționala a femeii în ultima duminică din februarie 1913. În acelaşi an, după multe dezbateri, 8 Martie a fost declarată zi mondială a femeii. 
      • În 1914 multe femei din întreaga Europa au mărșăluit pentru solidaritate între femei şi împotriva războiului.
      • În 1917 femeile din Rusia au declanșat la Petrograd (Sankt Petersburg) o „grevă pentru pâine şi pace” după ce 2 milioane de soldaţi ruşi şi-au pierdut viaţa în timpul războiului. Aceasta reprezentând prima etapă a Revoluţiei Bolşevice în urma căreia femeile au primit drept de vot. În octombrie (același an). Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin să oficializeze ziua internațională a femeii în Uniunea Sovietică. 
      • Comuniştii au folosit această sărbătoare în scop propagandistic. Pe 8 martie era celebrată un anume tip de femeie = revoluţionara sau „muncitoarea eroină”.
      • Organizația națiunilor unite (ONU) a declarat anul 1975 drept „Anul internațional al femei
      • În 1982, femeile din Iran, au recurs la un act de curaj extrem, fără precedent: şi-au dat la o parte vălul care le acoperă faţa.
      Sursă: realitatea net: http://www.realitatea.net/ziua-internationala-a-femeii-8-martie_1129005.html


      Chiar dacă la noi este confundată cu ziua mamei, ca ereditate comunistă, această zi este o celebrare a egalității între oameni. Egalitate câștigată prin sacrificii, lupte şi suferinţe nemărginite a mii de femei din întreaga lume.
      Haideţi să-i dăm creditul pe care-l merită.
      Comuniștii sărbătoreau această zi cu slogane, manifestații și chiar programe la TV.
      Ba chiar mai mult, de obicei se dădea jumate de zi liberă de la servici tuturor femeilor.
      Și din câte-am auzit, fiecare femeie care mergea la servici primea ghiocei de 8 Martie.

      Ghioceii sunt florile mele preferate și mi-aș dori foarte mult să-ți oferi un ghiocel, însă n-am cum.
      Totuși, țin neapărat să dăruiesc tuturor celor ce citesc aceste rânduri, un cadou.

      Cei care iubesc cititul sau sunt interesați de cărți de rețete, sunt anunțați că toate cărțile mele publicate pe Amazon, au acum prețul de fabrică, adică se plătește numai imprimarea. 
      Mă refer la paperback (hârtie).

      Comandă de azi, de pe 8 Martie până duminică, 11 Martie, și vei beneficia de această ofertă care se întâmplă foarte rar.

      Cărțile mele sunt des în ofertă, dar niciodată toate în același timp.

      Iată lista, sunt sigură că ceva te va interesa.

      În română
      1. Îmi Curg Mucii Deci Exist
      2. 41 de Rețete Dulci și Sărate de Sărbători 
      3. 41 de Rețete Practice și Simple de Borșuri 
      4. 41 de Rețete Dulci și Sărate de Post 

      În engleză
      Romane de dragoste, suspans și dramă
      1. Half my Age plus Seven - A Sinful Confession
      2. Half my Age plus Seven - Too Good to be True 
      3. iLive 
      4. God is Weary 
        Biografii/memorii, povestiri adevărate, cărți de auto-ajutor:
        1. Oranges at Christmas in a Communist Country
        2. Ten Years in Italy, Thee Weeks a Human (Three Weeks in Asiago) 
        3. Humans Cursed by Geography 
        4. Childless: How to Cope with Endometriosis & Vulvodynia - Holistic Approach
        5. Racism Without Racists - The Truth about Immigration
        6. Author for Life or for a Living? - Manifesto for Real Writers
        7. It's Never Game Over - An Informal Self-Help Publication 
        Cărțile sunt cadouri ideale pentru toată lumea: femeie sau bărbat. 
        Le poți oferi de ziua de naștere, Paște, Crăciun, aniversare, 8 Martie, majorat, sau numai să demonstrezi că-ți pasă, adică fără nicio o ocazie specială. 

        Nu știu în ce țară locuiești și de pe care Amazon cumperi deobicei, dar ca să nu plătești transportul ar fi recomandat să faci o comandă de o anume valoare.
        Sunt o groază de lucruri pe Amazon pe care le poți comanda. Dar cred că ei se referă la cărți. Vezi tu pentru că depinde de la un Amazon la altul.
        Amazon-urile locale sunt independente unul de altul, deci prețurile vor for fi diferite.

        Eu aș comanda de pe Amazon.com, dar vezi tu.

        Dacă citești în engleză, sau vreți să-ți îmbunătățești engleza, cartea electronică childless - How to Cope with Endometriosis and Vulvodyniaeste Gratis de 8 Martie. 


        Acum ce să-ți urez decât La Mulți Ani Fericiți și împliniți?


        Un Mărțișor pentru Tine - Mesaj de Mărțișor - Dă și ți se va da

        În Anglia nu prea ninge.
        Iar unde locuiesc eu, fulgii de zăpadă își fac aparația o dată la... nu știu, 5 ani poate?
        Și-atunci sunt rari de tot.
        Însă astăzi a nins... frumos zic eu.
        Sunt cam 5 cm de zăpadă afară (doar nu în casă), ceea ce este echivalent cu 1/2 de metru în țara mea iubită.

        Noi, ăștia născuți în estul Europei, în special generațiile care au crescut cu 3 metri de zăpadă din noiembrie până-n aprilie, râdem cu gura până la urechi de frica ce-i cuprinde pe oamenii neobișnuiți cu astfel de precipitații.
        Luăm peste picior pe toți cei ce îndrăznesc să-și exprime părerea negativă despre acești centimetri de zăpadă.
        Îi ponegrim de parcă ar fi criminali... dar oare avem acest drept?
        Bieții oameni... se tem pentru copii mai mult.

        Noi vedem lucrurile din prisma noastră și continuăm să ne facem cruce când ei se strâng în spate la vederea acestui strat subțire de zăpadă.
        — Însă... ca în orice altă situație, părerea personală este singura care are valoare, nu?

        Să lăsăm negativitatea și să vorbim despre prima zi (neoficială) de primăvară.

        Ce obicei frumos avem noi, Românii.. bine și Moldovenii, Bulgarii și cine că nu mai știu.

        Până acum câțiva ani credeam că numai noi sărbătorim...
        Pe vremea comuniștilor credeam că toată lumea o face.



        Odată cu deschiderea a noi orizonturi, ne-am schimbat mentalitatea... și mărțișoarele au trecut și trec prin multe schimbări.

        Tradițional erau bănuți (găuriți numai la mijloc inițial) legați de sfoară albă împletită cu sfoară roșie.
        Bănuții nu aveau valoare materială. Erau doar aducători de noroc și belșug.
        În funcție de zonă, se purtau în piept, la mână, sau în buzunar vreme de o lună și apoi se agățau de copaci înfloriți.

        Fotografie de pe teoriisecrete.ro

        Mai apoi, la sfoara împletită rustic, s-au adăugat simboluri și forme care poartă noroc:
        • coșar 
        • buburuză 
        • potcoavă
        • trofoi cu patru foi
        Fotografie de pe Fabricadefluturi.ro


        Acum orice obiect poate fi considerat mărțisor. 

        — Am ceva împotrivă? 
        Chiar deloc. Fiecare are dreptul să aibă mărțișorul ce-și dorește. 
        Pentru mine au aceeași valoare simbolică.

        Ceea ce mă doare este că mărțișoarele se fac cu stampul în alte țări ale lumii și se vând la noi. 

        Noi, românii, suntem făuritori de obiecte de o înaltă calitate. Suntem mai mult decât capabili să ne facem mărțișoarele în țara noastră. 

        Sunt melanconică astăzi, după cum s-a notat. Nu știu exact de ce. 
        Încerc să scriu pozitiv, dar mă-ntorc la critici și negativitate. 

        Poate mi-e dor de țară... de copilăria-n care nu știam că trăiam într-o cușcă... 
        Mi-e dor de emoția ce simțeam când cineva îmi punea stângaci un mărțișor în piept. 
        Bâlbâiam amândouă fraze de mulțumire... 
        Pentru că fetele-și schimbau mărțișoare între ele. 
        — Nu?
        Copiii, fete și băieți deopotrivă, le agățau în piept celor mari, în special profesorilor și părinților. 

        Poate-ți mai amintești și că, de regulă, erau fetele cele care ofereau mărțișoare băieților. 
        Și-atunci ce rușinoasă eram... 
        Toți mă credeau băiețoasă și fără frică. 
        Asta pentru că eram mereu în preajma băieților făcând ceea ce făceau băieții. Adică jucam fotbal, mă luam la pumni cu ei, îi alergam și-i terorizam dacă se luau de cineva drag mie. 
        În realitate eram (și sunt) incredibil de timidă și foarte respectoasă. 
        Tremuram ca o frunză-n vânt... dar în lumea mea nu era loc de frică.

        Aici nimeni, ori foarte puțini, știu despre mărțișoare. 
        Le-am povestit, însă pentru ei nu au valoare. 
        Nu vreau să insist și să-i supăr... Fiecare țară are tradițiile ei și avem datoria să le respectăm. 

        Dar nu pot să nu mă-ntreb cum naiba să ai ca patron un sfânt care nu se știe dacă a existat vreodată? Mă refer la Sfântul David, patronul regiunii Wales - Anglia.
        — Însă, din nou, a fost Isus vreodată născut? 
        — Cine l-a văzut pe Dumnezeu în carne și oase? 
        De vorbit, vorbim mulți cu el... și scriem și cărți cu discursurile noastre inteligente. 
        Iar eu scriu articole pe această temă...  
        — Cine mă cred și cine-mi dă dreptul să judec o tradiție pe care nu o cunosc? 
        — Nu este oare adevărat că te simți legat sentimental de rădăcinile și tradițiile cu care ești obișnuit de mic? 
        Măcar nimeni nu aleargă cu sulițe, spade și puști după animale și/sau oameni pe stradă. 

        O zi de Primăvară așa cum îți dorești!

        Citește Îmi Curg Mucii, Deci Exist.

        Dă și și ți se va da. Fii dârz și semeț ca acești ghiocei.


        Ți-a Dispărut Vreodată un Blog Post? - Promovare & Reclamă

        Dimineață am publicat un post pe acest blog care se numea Știi să scrii recenzii la cărți?

        M-am chinuit ceva pentru că eram cam nervoasă și a trebui să-mi controlez emoțiile care se reflectau în ceea ce scriam.

        Am tot șters, schimbat, corectat și vreo 2 ore după, l-am publicat.
        L-am corectat din nou pentru îmi scăpaseră câteva erori.
        L-am recit și am vrut să mai adaug o frază... așa fac mereu.
        Dar când caut postarea în cauză, nici umbră de ea.

        Băi, tu glumești! Nu se poate așa ceva. Probabil că visez.
        Dar nu visam pentru că aveam mâinile înghețate.

        Și-atunci am căutat pe lista mea de bloguri să văd dacă s-a înregistrat.
        — Și ce crezi?
        Uită-te puțin și zi-mi dacă nu-i real.
        Postul a fost live.


        Am răsuflat ușurată și am apăsat pe link.
        Și aici altă surpriză, postarea nu e. Nu apare nicio o eroare. Nu zice că pagina lipsește, că link-ul e rupt, sau faimoasa pagină 404. Apare căsuță (home) și atât.

        M-am dus pe Google+ unde, din fericire, blogurile mele se publică în automat.
        Postarea a apărut dar... cam mai sus.
        Uite link-ul! Nu e link-ul. 


        Dacă cineva are o explicație la misterul ăsta, îl rog să mă anunțe.
        Sunt șocată grozav.
        — Ce, mă, e Lourdes dar invers?

        Și tocmai ce am observat că era postarea cu numărul 17.
        — O fi vreun semn ceva?
        — Care-i superstițios?
        — Oare toate postările cu numărul 17 mi-au dispărut?

        În 6 ani de blogărie, nu mi s-a-ntâmplat niciodată așa ceva.

        Am să le scriu ăstora de pe Blogger, dar... am dreptul să sper că postarea-mi va apărea așa cum mi-a dispărut?

        N-am salvat-o, nu mă-ntreba de ce.
        Dacă ai 18 blog-uri, ca mine, cred că-ți dai seama că nu poți munci dublu la toate postările tale.

        — Ce se întâmplă, și de ce?
        — Este un glitch in sistemul lor?
        — Un bug ceva?
        — A mers direct în spațiu? Într-o rachetă?