Timpul este prețios, irosește-l cu folos

Cum am scris într-o postare precedentă, fiecare face ce vrea cu timpul lui, dar nu-i fain să mi se răpească mie timpul cu întrebări idioate, care-s clar din cauza plictiselii.

Numai zilele trecute am primit vreo 20 de mesaje de la persoane pe care nu le cunosc, dar care mă rugau să conversez cu ei.

Dacă aș sta la taclale cu toți cei care nu știu ce să facă cu viața lor, n-aș mai avea timp pentru nimic altceva. 

 

Când mai muncesc? 
Când mai mănânc sau dorm?
Cum crede cineva că este posibil să mai faci orice viață, în afară de schimbat mesaje? 

Eu nu știu cum și ce faceți voi, dar eu am de lucru.
Mie nu-mi cade nimic din cer.
Dacă nu muncesc, dorm pe străzi. Simplu. 

Ce mă deranjează cu-adevărat, nu e neapărat că nu au niciun respect față de timpul meu, dar faptul că unii dintre cei cărora nu le răspund, mă raportează (Google, Facebook, etc.). 

Fără motive, că eu nu încalc legile legale și nici legile morale ale omenirii, mă raportează din pură răutate. 

Din invidie. 

Din dușmănie. 

Când raportezi pe cineva, sau ceva (comentariu, postare, video etc.) acestea vin blocate automat, căci este un algoritm, nu o persoană în spatele acestei acțiuni. Mai cu seamă de când cu atâtea scandaluri:  hărțuiri, abuzuri de putere etc. 

Dacă, de exemplu, comentariul tău este raportat cu scuza de hărțuire, acesta este blocat instant. 

Dar despre asta am scris mai mult aici (apasă ca să citești - ia aminte, te trimite pe alt blog al meu). 

Ca să deblochezi orice vine raportat, trebuie să investești timp în a discuta cu Facebook  (aceasta este rețeaua de socializare pe care o folosesc cel mai mult), până când un om verifică problema. 

 

Asta mă scoate din sărite. Că mă fac să pierd încă și mai mult timp. După ce am irosit timp prețios cu nemerniciile lor, trebuie să pierd și mai mult să iau legătura cu Facebook. 

Să fac reclamație că niște frustrați m-au raportat degeaba. 

Întotdeauna mi s-a dat câștig de cauză, nici nu se putea altfel, căci eu nu tratez pe nimeni rău. 

Nu insult, nu ofensez, nu abuzez și nu hărțuiesc pe nimeni. 

Respect toate legile scrise și nescrise ale bunelor maniere, ale bunului simț. 

Nu ai crede de câte ori mi s-a făcut asta. Nu ai crede. 

Și tot mă las înduplecată să discut cu unii și cu alții. 

Și iar vin raportată. 

Iar vin abuzată. 

Iar vin delapidată de timp, energie și... bunătate. Bunătatea pe care-ar merita-o alții. 

Să fii rău este o alegere, nu o consecință. 

Nu mă raportezi că am greșit, mă raportezi că ești mișel. 

Obișnuiam să răspund tuturor. Nu dormeam ca să răspund, din respect. 

Am făcut asta ani de zile, până când m-am săturat să fiu luată „de proastă.” 

Le răspundeam cu politețe, le spuneam că nu am timp, dar se rugau cu-atâta... Mi se făcea milă. 

Când vedeam că profită exagerat de timpul meu și de bunătatea mea, îi rugam să înțeleagă că sunt scriitor și n-am timp. 

Și-atunci, m-au raportat că sunt rea și afurisită.


Oamenii frustrați fac rău și dau vina pe alții. Mereu altcineva e vinovat de ceea ce fac ei. 

Nu-și văd bârna din ochi, dar văd așchia din ochiul altora. 

Pretind să fie tratați cu respect, să fie ajutați, de parcă ar fi un drept al lor. 

Ei nu dau nimic, doar iau. 

Și m-am săturat până peste cap de astfel de specimene. 

De aceea, după ani de reflexii, injustiții fără număr, abuzuri și necazuri, am decis să mă îndepărtez de oamenii negativi, frustrați, răutăcioși. 

Oameni cu care n-ai ce discuta, că nu au capacitate de discernământ. 

Sunt egoiști, egocentrici, încrezuți, narcisiști etc. 

Numai ei suferă, numai ei au dreptate, numai ei merită. 

Trag focul doar la oala lor, și consideră să sunt îndreptățiți să se folosească de oricine, pentru că lumea le-a făcut rău. 

Au toate trăsăturile ce detest din fragedă pruncie, la oricine. 

Să fii rău este o alegere, nu o consecință. 

Nu am nicio datorie față de aceștia. 

Timpul este prețios și-l întrebuințez cu folos. 

 

Fotografie de pe Pixabay